Cum să te contrazici fără să devii dezagreabil

0
Share

Oh, cu toții am avut tensiuni cu ceilalți. Nu poți fi pe placul tuturor și să mai și lupți pentru ideile tale în același timp. Trebuie asumat din start că dacă vrei să ieși din perimetrul restrâns de acțiune definit în speță de cel moștenit de la ai tăi, cu ușoare extinderi, SIGUR vei deranja pe cineva.

Ce faci atunci când nu îți pare relevantă și benefică decizia cuiva cu mai multă putere decât tine?

E normal să vrei să eviți confruntările. „Normal” adică o reacție naturală, pentru că trupurile noastre au o specializare clară – supraviețurirea. Avem instictiv tendința de a evita ceea ce ne-ar putea pune în pericol. Ne temem de consecințele negative ale unei contradicții și uneori preferăm să aprobăm lucruri cu care, intern, nu suntem de acord, doar pentru a evita pericolul. Revenim la rațiune, la principiile care ne definesc: transparență, exigență și reluarea în minte a scopului mai amplu decât confruntarea orgoliilor. Mai jos câteva lucruri de care mi-am dat seama trăindu-le și confirmându-le apoi prin lecturi.

Cu realism, înainte!

Sigur că discuția poate începe pe un ton dezagrabil și să te lovești de zidul scepticismului. Anumite persoane asumă că știu ce ai de spus înainte să rostești. Restabilește dialogul și cere-i, specific, să te asculte până la capăt. 

Ia mai degrabă în calcul riscurile pe termen lung ale tăcerii tale și atitudinii pasive. S-ar putea să îți pierzi complet relevanța în echipă. 

Tu te crezi pe tine?

Dacă argumentele tale nu sunt clar articulate, adică nici tu nu te-ai crede dacă ai fi interlocutorul tău, mai dă-ți timp. E nesănătos și rău pentru credibilitatea ta să nu știi ce vorbești.

Găsește terenul comun. Scopul trebuie să fie clar pentru ambele părți

Să vorbiți aceeași limbă. De aceea sunt necesare, din când în când, meta-întrebările de tipul „Este clar până aici?” 

Fă-ți interlocutorul să se simtă bine

Agresându-l, vei face ca tensiunea din cameră să atingă cote maxime. Discuția va fi mai degrabă despre cine are dreptate, decât despre ce e de făcut pe termen lung.

Și păstrează-ți calmul!

Scopul tău nu e să dai curs emoțiilor, sângelui care îți urcă în obraji și pulsului care galopează. Atât cuvintele, cât și acțiunile tale ar fi bine să fie aliniate. Încearcă să reduci debitul verbal și să nu țipi, deși tendința, într-o confruntare, este să arunci repede ce ai de spus.

Reia argumentele interlocutorului, ca să fie clar pentru toată lumea

Vrem să știm exact cu ce nu suntem de acord, nu?! Altfel, posibil să ne fi irosit energia argumentând pe baza unor premise greșit înțelese. În plus, reluând argumentele părții opuse, vei relaxa conversația și vei restabili un teren rațional.

Nu pune etichete!

Emoțiile despre care vorbeam mai sus ne împing să catalogăm acțiunile celuilalt în moduri negative. Automat, aceste etichete rele sunt preluate asupra comportamentului. Interpretările greșite sunt la ordinea zilei într-o situație tensionată – cu cât cresc emoțiile, cu atât scade rațiunea. Corect?!

Rezumă-te la fapte, nu te aventura pe un teren cu mare potențial destructiv de relații sănătoase – cel al criticii comportamentului celuilalt prin prisma unor acțiuni punctuale. E posibil ca ușa dintre voi să se transforme în zid permanent. 🙂